CEDO dă câștig de cauză clienților
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o hotărâre importantă azi 19.11.2024, în cazul Clipea și Grosu împotriva Republicii Moldova (nr. 39468/17), constatând încălcări ale Articolului 3 și ale Articolului 14 în combinație cu Articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această decizie subliniază deficiențele sistemului național de sănătate mintală și discriminarea sistematică față de persoanele cu dizabilități intelectuale în Republica Moldova.
Contextul cazului
Reclamanții, Eugeniu Clipea și Virginia Grosu, două persoane cu dizabilități intelectuale, au fost internați periodic la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chișinău pentru tratamente psihiatrice. De-a lungul internărilor lor, aceștia au fost supuși unor condiții materiale inumane și degradante, care au inclus:
Lipsa accesului la aer liber: Pacienții nu erau lăsați să iasă din incinta spitalului, în ciuda perioadelor lungi de internare (3-4 săptămâni).
Condiții sanitare deplorabile: Baile și toaletele erau insalubre, iar lipsa de asistență pentru igiena personală a dus la boli dermatologice.
Abuzuri fizice și restricții: Reclamanții au raportat că au fost legați de paturi și agresați fizic de personal sau alți pacienți.
CEDO a subliniat că aceste condiții și tratamente au atins pragul de severitate necesar pentru a fi considerate inumane și degradante, încălcând Articolul 3 din Convenție.
Constatările Curții privind Articolul 3
Curtea a identificat următoarele deficiențe:
- Condițiile materiale: Sanitarile și lipsa activităților recreative sau de aer liber au fost caracterizate drept degradante.
- Vulnerabilitatea reclamanților: Fiind persoane cu dizabilități intelectuale, aceștia erau deosebit de vulnerabili și depindeau de personalul spitalului pentru bunăstarea lor.
- Investigația ineficientă: Procurorii au eșuat să investigheze în mod adecvat acuzațiile de abuz fizic și condițiile proaste. Curtea a constatat întârzieri semnificative și o lipsă de acțiuni concrete pentru verificarea faptelor.
Astfel, Curtea a concluzionat că aceste deficiențe au încălcat obligațiile Republicii Moldova de a proteja indivizii împotriva tratamentului inuman sau degradant, așa cum prevede Articolul 3.
Constatările Curții privind Articolul 14 în combinație cu Articolul 3
Reclamanții au susținut că tratamentul degradant a fost determinat de dizabilitățile lor intelectuale. CEDO a constatat:
Discriminare sistemică: Investigațiile au ignorat plângerile reclamanților pe baza presupunerii că aceștia, având capacitate legală limitată, nu erau credibili. Acest raționament discriminator a condus la ignorarea plângerilor lor legitime.
Lipsa unui tratament egal: Spre deosebire de alți pacienți fără dizabilități, reclamanții au fost tratați diferit și dezavantajați în mod constant.
Perpetuarea unui model discriminator: Acțiunile și inacțiunile autorităților au reflectat o practică obișnuită de marginalizare a persoanelor cu dizabilități intelectuale.
Aceste constatări au determinat Curtea să declare că Republica Moldova a încălcat Articolul 14 al Convenției în combinație cu Articolul 3.
Fiecare reclamant a primit cu titlu de prejudiciu moral suma de 7,500 Euro.
