ACHITARE, se consideră reabilitat
Prin Sentința din 29 aprilie 2024, Clientul meu a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de Art. 191 alin(5) Cod Penal al Republicii Moldova, pentru lipsa faptei în acțiunile sale. Clientul meu se consideră reabilitat.
Pentru adoptarea acestei concluzii, instanța de fond a reținut câteva argumente:
1. Lipsa probei certe a vinovăției
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru achitarea unui inculpat este lipsa probelor suficiente pentru a dovedi vinovăția sa. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și normelor de procedură penală, sarcina probei revine în totalitate acuzării. Orice dubiu care persistă în evaluarea probelor trebuie interpretat în favoarea inculpatului. De exemplu, în cazuri în care probele se bazează exclusiv pe mărturii contradictorii sau insuficient coroborate, instanța este obligată să dispună achitarea. În cauza Dan vs. Moldova, CEDO a subliniat că acuzarea nu poate fi fundamentată pe supoziții sau pe mărturii obținute fără respectarea garanțiilor procedurale.
2. Lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii
Un alt motiv important este absența elementelor care definesc infracțiunea. Pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune, aceasta trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de legea penală. De exemplu, în cazul infracțiunilor de delapidare, este esențial ca inculpatul să fi avut acces la bunurile respective și intenția de a și le însuși. În dosarul lui Andrei Baștovoi, apărătorul său a demonstrat că inculpatul nu a avut acces direct la conturile bancare ale companiilor implicate și că acuzațiile de delapidare nu se sprijineau pe probe care să confirme această ipoteză.
3. Viciile de procedură
Încălcările procedurale grave pot duce la achitarea inculpatului. Potrivit normelor de procedură penală, orice probă obținută prin încălcarea legii sau în condiții ce afectează dreptul la apărare al inculpatului poate fi exclusă din dosar. De exemplu, nerespectarea principiului contradictorialității, utilizarea probelor necertificate sau inexistența unei cercetări imparțiale pot constitui temeiuri suficiente pentru achitare. În cazul discutat, apărătorul a demonstrat că documentele utilizate ca probatoriu erau obținute de la persoane fără statut procesual clar, iar o mare parte dintre ele erau nulități procedurale.
4. Neîndeplinirea sarcinii probatorii de către acuzare
Într-un proces penal, acuzarea trebuie să dovedească vina inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă. Dacă aceasta nu reușește să aducă dovezi clare, coerente și relevante, inculpatul trebuie să fie achitat. În contextul cazurilor complexe, cum este cel al delapidării internaționale, absența dovezilor concrete legate de mecanismul infracțiunii devine decisivă pentru decizia de achitare. În cazul Baștovoi, avocații au arătat că acuzarea nu a demonstrat cum inculpatul ar fi gestionat fondurile presupuse delapidate și că acuzațiile erau formulate în mod abstract.
5. Respectarea prezumției de nevinovăție
Prezumția de nevinovăție este un principiu de bază al dreptului penal și procesual, protejat de legislația națională și internațională. Orice persoană este considerată nevinovată până când vinovăția sa este stabilită legal printr-o hotărâre definitivă. Instanțele trebuie să se abțină de la a presupune vinovăția inculpatului și să analizeze cazul exclusiv pe baza probelor prezentate. Acest principiu este deseori încălcat în cazurile în care există o predispoziție a organelor de urmărire penală de a influența judecata în defavoarea inculpatului, fapt care poate constitui un motiv de achitare.
CONCLUZIE
Achitarea Clientului nu este doar o recunoaștere a nevinovăției sale, ci și o reafirmare a principiilor fundamentale ale justiției echitabile. Lipsa probelor, viciile de procedură și nerespectarea prezumției de nevinovăție sunt factori determinanți care au obligat instanța să emită soluția de achitare.