Boală profesională #peintelesulmeu

Ce este boala profesională?

Boala profesională este o afecțiune care apare ca urmare a expunerii prelungite la factori nocivi specifici mediului de lucru sau procesului de muncă. Aceste boli sunt recunoscute oficial și legate direct de condițiile și natura activității desfășurate de salariat.

Exemple de boli profesionale:

• Afecțiuni pulmonare (ex. silicoză, astm profesional) cauzate de expunerea la praf, substanțe chimice sau poluanți.
• Afectarea auzului din cauza zgomotului excesiv la locul de muncă.
• Tulburări musculo-scheletice (ex. tendinite, lombalgii) cauzate de mișcări repetitive sau poziții incomode.
• Intoxicații cronice cauzate de contactul cu substanțe toxice.

Deosebirea față de accidentul de muncă:

• Accidentul de muncă este un eveniment neașteptat și subit, care provoacă rănirea sau decesul salariatului.
• Boala profesională apare în timp, ca rezultat al expunerii cumulative la factori nocivi.

Recunoașterea bolilor profesionale

În Republica Moldova, pentru ca o boală să fie recunoscută oficial drept profesională:

1. Se efectuează investigații medicale de specialitate.
2. Este necesară confirmarea de către autoritățile responsabile (de exemplu, instituțiile de sănătate publică).
3. Salariatul trebuie să demonstreze legătura directă dintre afecțiune și activitatea desfășurată.

Protecția salariatului

Legislația muncii obligă angajatorii să ia măsuri de prevenire a bolilor profesionale, precum:

• Asigurarea echipamentului de protecție.
• Monitorizarea condițiilor de muncă.
• Organizarea controalelor medicale periodice.

Conform legislației muncii din Republica Moldova, angajatorul poartă o serie de responsabilități în cazul în care un salariat dezvoltă o boală profesională. Aceste responsabilități includ:

1. Prevenirea și evaluarea riscurilor: Angajatorul este obligat să evalueze riscurile profesionale la locurile de muncă și să informeze salariații cu privire la acestea. Neîndeplinirea acestor obligații constituie o încălcare a legislației privind securitatea și sănătatea în muncă și poate atrage sancțiuni.
2. Asigurarea condițiilor de muncă: Angajatorul trebuie să asigure condiții de muncă care să prevină apariția bolilor profesionale, inclusiv prin furnizarea echipamentului de protecție adecvat și organizarea instruirilor necesare. 
3. Compensații și indemnizații: În cazul în care un salariat suferă de o boală profesională, angajatorul poate fi responsabil de plata indemnizațiilor unice pentru pierderea capacității de muncă sau decesul angajatului, conform Hotărârii Guvernului nr. 513 din 11 august 1993. 
4. Răspundere contravențională: Încălcarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă, manifestată prin neevaluarea riscurilor profesionale sau neinformarea salariaților, poate atrage sancțiuni contravenționale pentru angajator.

În cazul în care vă confruntați cu o situație ce denunță neglijența angajatorului față e sănătatea și starea de bine a Dvstră la locul de muncă, dacă v-ați îmbolnăvit, puteți depune plângere la Inspecția de Stat a Muncii – https://ism.gov.md/ro

Investigarea unei boli profesionale în Republica Moldova este un proces bine reglementat, care implică mai mulți pași și instituții competente, conform Hotărârii Guvernului nr. 1282 din 29.11.2016 și altor acte normative. Acest proces are scopul de a confirma legătura cauzală dintre boală și condițiile de muncă.

Etapele investigării unei boli profesionale

1. Sesizarea cazului:
   • Procesul începe atunci când un lucrător suspectează că suferă de o boală profesională sau un medic identifică simptome care pot fi cauzate de expunerea la factori profesionali.
   • Sesizarea poate fi făcută de:
     • Lucrător.
     • Medicul de familie.
     • Medicul de medicina muncii.
     • Angajator.

2. Raportarea cazului către autoritățile competente:
   • Medicul de familie sau specialistul care suspectează o boală profesională trebuie să notifice:
     • Direcția de Sănătate Publică teritorială.
     • Inspectoratul de Stat al Muncii (dacă este necesar).
   • Angajatorul este informat pentru a colabora în procesul de investigare.

3. Examinarea lucrătorului de către un medic specialist în medicina muncii:
   • Medicul de medicina muncii efectuează:
     • Anamneză detaliată (istoricul expunerii profesionale și medicale).
     • Investigații clinice și paraclinice (ex. radiografii, analize de sânge, teste funcționale).
   • Medicul evaluează dacă simptomele sunt compatibile cu factorii de risc identificați la locul de muncă.

4. Cercetarea condițiilor de muncă:
   • Direcția de Sănătate Publică sau Inspectoratul de Stat al Muncii verifică:
     • Evaluările de risc realizate de angajator.
     • Fișele postului lucrătorului afectat.
     • Datele privind expunerea la factori nocivi (substanțe chimice, zgomot, vibrații etc.).
     • Respectarea măsurilor de securitate și sănătate la locul de muncă.
   • Se efectuează investigații directe la locul de muncă, inclusiv măsurători ale nivelurilor de expunere (ex. zgomot, praf, substanțe toxice).

5. Confirmarea legăturii cauzale:
   • Se stabilește dacă există o relație directă între condițiile de muncă și boala raportată.
   • Aceasta implică:
     • Analiza documentației și a investigațiilor medicale.
     • Evaluarea istoricului de expunere profesională.
     • Comparația cu lista bolilor profesionale recunoscute oficial.

6. Confirmarea diagnosticului de către o comisie de experți:
   • O comisie formată din medici specialiști în medicina muncii și reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică analizează cazul.
   • Comisia decide asupra diagnosticului și eliberează un certificat care confirmă boala profesională.

7. Raportarea și înregistrarea oficială a cazului:
   • Cazul este înregistrat oficial în evidențele bolilor profesionale.
   • Lucrătorul afectat primește documentele necesare pentru a beneficia de compensații, tratamente sau alte prestații sociale.

Rolul angajatorului în investigare

• Angajatorul trebuie să colaboreze activ cu autoritățile:
  • Să pună la dispoziție informații despre locul de muncă și condițiile de muncă.
  • Să faciliteze accesul experților la locul de muncă pentru evaluări.
  • Să implementeze măsuri preventive recomandate în urma investigației.

Rezultatul investigării

• Dacă boala profesională este confirmată:
  • Lucrătorul poate beneficia de compensații (indemnizații, pensie de dizabilitate, reabilitare medicală).
  • Angajatorul poate fi obligat să modifice condițiile de muncă pentru a preveni alte cazuri similare.
• Dacă boala nu este confirmată:
  • Cazul este clasificat ca o afecțiune non-profesională, iar lucrătorul nu beneficiază de prestații legate de boala profesională.