VIOLENȚA FAȚĂ DE FEMEI – prevenția necesită o abordare holistică
Ministerul Justiției a venit cu propuneri și pe 22.09.2026 în incinta Parlamentului Republicii Moldova s-au adunat mai mulți reprezentanți a instituțiilor publice pentru a dezbate aceste propuneri. Le-am analizat și eu. Cu regret, propunerile vin să bifeze necesitatea modificării legislației fără a propune cu adevărat modificări ce răspund problemelor existente la zi. ACESTEA IGNORĂ CU DESĂVÂRȘIRE CHIAR ȘI RECOMANDĂRILE GREVIO după emiterea Raportului de Evaluare la 14.11.2023, accesibile aici https://www.coe.int/en/web/istanbul-convention/moldova
Monitorizarea electronică trebuie să protejeze victima în timp real, nu să funcționeze ca o procedură birocratică
În ultimele luni am analizat în detaliu modul în care este reglementată și aplicată monitorizarea electronică a agresorilor familiali în Republica Moldova. Concluzia mea este simplă: avem brățări electronice, avem instituții responsabile și avem obligații prevăzute de lege, dar procedura actuală conține prea multe intervale de timp și prea multe verigi administrative în care victima rămâne, în realitate, fără protecție efectivă.
De aceea prin propunerile făcute azi, și expediate către Ministerele de resort și deputații din Parlamentul Republicii Moldova (în special către femeile deputate), cer modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1322/2016 privind monitorizarea electronică a persoanelor, concomitent cu ajustările necesare în Legea nr. 45/2007, și Legea cu privire la probațiune și actele subsecvente.
Actualul Regulament spune deja că monitorizarea electronică se efectuează de Inspectoratul Național de Probațiune în regim nonstop, în colaborare cu Poliția și alte autorități. Tot el prevede că agresorii față de care au fost emise ordonanțe de protecție pot fi monitorizați electronic.
Problema apare atunci când citim procedura până la capăt.
În prezent, după ce actul ajunge la biroul de probațiune, acesta poate avea până la 24 de ore doar pentru a solicita inițierea procedurii de monitorizare. Montarea dispozitivului este legată de semnarea unui „angajament” de către persoana monitorizată (agresorul în familie), iar atunci când sistemul generează o alarmă, regulamentul prevede mai întâi contactarea telefonică a persoanei monitorizate pentru verificarea localizării acesteia.
Într-un caz obișnuit de probațiune asemenea termene administrative poate că pot fi discutate.
Într-un caz de violență în familie, însă, câteva ore pot însemna diferența dintre viață și moarte. Am plătit deja acest preț, ne-a costat indiferența și incompetența autorităților viața Liudmilei Vartic și Anei Efros.
Ce propun concret
- Poliția să nu mai aștepte un demers al Probațiunii. Din momentul în care Poliția primește ordonanța de protecție de la instanța de judecată, trebuie să înceapă imediat identificarea locului aflării agresorului, să îl localizeze și să asigure prezentarea lui la organul de probațiune ori accesul echipei de probațiune la locul unde acesta se află. Hotărârea judecătorească trebuie să fie suficientă pentru declanșarea executării. Statul nu trebuie să piardă ore întregi trimițând demersuri de la o instituție la alta.
- Brățara electronică trebuie instalată în maximum trei ore. Propun ca, din momentul recepționării ordonanței de protecție, întreaga procedură — identificarea agresorului, prezentarea acestuia, instalarea, activarea și verificarea dispozitivului — să fie finalizată într-un termen de cel mult trei ore. În cazurile de risc înalt sau risc de letalitate, același mecanism trebuie extins și asupra ordinului de restricție de urgență, după introducerea temeiului necesar în Legea nr. 45/2007.
- Semnătura agresorului nu trebuie să decidă dacă ordonanța instanței se execută. În prezent, Regulamentul vorbește despre semnarea unui „angajament” înainte de instalarea dispozitivului. Dar dacă monitorizarea este obligatorie prin lege și prin hotărârea instanței, agresorul nu poate primi practic un drept de veto. Semnătura trebuie să confirme doar că a fost informat. Dacă refuză să semneze, se întocmește proces-verbal și monitorizarea continuă. Refuzul de instalare, ruperea, neutralizarea sau deteriorarea intenționată a dispozitivului trebuie documentate imediat ca posibile forme de neexecutare a măsurii de protecție.
- Pierderea semnalului de la brățară trebuie tratată automat ca PRIORITATEA 1. Acesta este unul dintre cele mai importante amendamente pe care le propun. Dacă semnalul dispare, dacă brățara este ruptă, manipulată ori agresorul pătrunde în zona interzisă, nu trebuie să pierdem timpul întrebându-l la telefon unde se află. În acest moment trebuie să fie alertată Poliția, iar verificările tehnice să se desfășoare concomitent cu intervenția operativă.
- La alertă, primul echipaj trebuie trimis către victimă. În cazul pierderii semnalului sau încălcării perimetrului, cel mai apropiat echipaj de reacționare operativă trebuie să se deplaseze imediat la locul unde se află femeia protejată. În același timp trebuie identificat și localizat agresorul. Dacă este necesar, un al doilea echipaj trebuie trimis către acesta. Principiul trebuie să fie simplu: mai întâi securizăm victima, apoi verificăm explicațiile agresorului.
Aceste propuneri nu sunt teoretice. Ele rezultă chiar din contradicțiile cadrului normativ existent.
Legea cu privire la probațiune îi include expres pe agresorii familiali cu ordonanță de protecție printre subiecții probațiunii și obligă subiecții să respecte restricțiile stabilite de instanță și cerințele legitime ale personalului de probațiune. Cu toate acestea, procedura tehnică din HG nr. 1322 nu este construită suficient de clar pentru executarea imediată și coercitivă a monitorizării.
Am semnalat această problemă încă în propunerile formulate în martie 2026: regulamentul recunoaște agresorul cu ordonanță de protecție drept persoană care poate fi monitorizată, dar unele dintre normele care declanșează procedura, asigură prezentarea persoanei sau reglementează reacția la încălcări nu îl includ expres.
Mai există și o problemă de organizare.
Inspectoratul Național de Probațiune funcționează prin structuri regionale și birouri teritoriale, iar conducătorii acestora au obligația de a asigura executarea corectă și la timp a sarcinilor instituției. Dacă monitorizarea este declarată „nonstop”, atunci și capacitatea de instalare și intervenție trebuie să fie disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, inclusiv noaptea, în weekend și în zilele de sărbătoare.
Nu putem spune că protecția funcționează nonstop dacă brățara poate fi montată doar atunci când vine la serviciu persoana responsabilă.
De aceea propun organizarea unor echipe de permanență și a unui stoc operativ de dispozitive repartizat teritorial. Dacă la un birou nu există momentan un echipament, aceasta nu trebuie să fie problema victimei. Sistemul trebuie să transporte dispozitivul, să redistribuie resursele și să respecte termenul.
La fel de important este ca fiecare minut al intervenției să poată fi verificat ulterior.
Sistemul trebuie să înregistreze automat ora la care a fost primită ordonanța, ora la care Poliția a început localizarea agresorului, când acesta a fost identificat, când a început montarea, când dispozitivul a devenit activ, ora fiecărei alerte, când a fost sesizată Poliția, când a fost trimis echipajul și când acesta a ajuns la victimă.
În orice caz grav trebuie să putem răspunde exact la întrebarea:
Cine a știut? La ce oră a știut? Ce a făcut după ce a aflat?
Dacă termenul de trei ore este depășit, acest lucru trebuie înregistrat ca incident instituțional, cu indicarea motivului întârzierii și a persoanei responsabile.
Nu mai putem accepta răspunsuri generale de tipul „instituțiile au fost sesizate”, „cazul se afla în monitorizare” sau „procedurile au fost respectate”.
În materia violenței în familie, rezultatul măsurii de protecție trebuie să fie siguranța victimei.
O femeie nu este protejată pentru că instanța a emis o ordonanță.
Este protejată atunci când ordonanța este executată.
Nu este protejată pentru că agresorului „urmează să i se monteze” o brățară.
Este protejată atunci când acea brățară este montată, activă și urmărită în timp real.
Și nu este protejată dacă, atunci când semnalul dispare, instituțiile încep să se telefoneze între ele.
În acel moment, Poliția trebuie să fie deja în drum spre ea.
Aceasta este esența modificărilor pe care le propun: să transformăm monitorizarea electronică dintr-o succesiune de formalități administrative într-un mecanism real de intervenție și prevenire a violenței grave și a femicidului.
